Știință

Cornell oct. 2025: pisicile iau COVID de la stăpâni, nu invers

Un nou studiu Cornell asupra pisicilor din New York arată că 16% dintre pisicile de casă au contractat COVID de la stăpânii lor.

Diana Nicolova 13 min. de citit
Pisică domestică lângă stăpân într-un apartament din oraș
Pisică domestică lângă stăpân într-un apartament din oraș

Cornell octombrie 2025: pisicile iau COVID de la noi, nu invers

Pe 7 octombrie 2025, în International Journal of Infectious Diseases: One Health a apărut un studiu al Facultății de Medicină Veterinară de la Universitatea Cornell: din 80 de pisici domestice sănătoase, testate într-un cabinet veterinar din New York în 2020–2021, 16% poartă anticorpi împotriva SARS-CoV-2. Majoritatea nu au prezentat niciodată vreun simptom. Transmiterea inversă — de la pisică la om — rămâne un eveniment extrem de rar.

Acest rezultat nu este o senzație, ci o confirmare a tabloului care se conturează din 2020. Date serologice din Texas, Washington, Idaho, Portugalia și Franța indică același lucru: când cineva din casă are COVID, pisicile prezintă adesea anticorpi pozitivi ulterior. Diferența la Cornell este că este vorba despre pisici sănătoase, aduse la un control de rutină — nu despre animale testate pentru că stăpânii lor erau bolnavi.

Pentru dumneavoastră, ca proprietar, aceasta înseamnă două lucruri. În primul rând: dacă aveți COVID, pisica dumneavoastră este mai vulnerabilă decât v-ați aștepta — mai mult decât cele fără adăpost, nu mai puțin. În al doilea rând: dacă pisica dumneavoastră a avut vreun „episod ciudat" cu somnolență și apetit scăzut în 2020 sau 2021, probabil că nu veți ști niciodată dacă a fost SARS-CoV-2. Majoritatea cazurilor au trecut fără ca cineva să observe. Mai jos analizăm metodologia, factorii de risc, simptomele și ce este rezonabil să faceți dacă sunteți pozitiv acum.

Pisică domestică lângă stăpân într-un apartament din oraș

Ce au făcut, mai exact, virusologii de la Cornell și de ce contează rezultatul lor

Câte pisici au fost testate și de unde proveneau

Echipa Colegiului de Medicină Veterinară Cornell, în parteneriat cu Sutton Animal Hospital din Manhattan, a analizat ser de la 80 de pisici domestice clinic sănătoase, prezentate la un control de rutină între mai 2020 și februarie 2021. Nicio pisică nu a fost adusă pentru că stăpânul era bolnav — acest lucru este esențial pentru statutul eșantionului. Toate animalele au trăit preponderent în interior, ceea ce exclude infectarea de la o altă pisică sau de la o populație sălbatică.

Cum se diferențiază un anticorp de vaccinare de unul de infecție

În SUA, în 2020–2021, nu a existat niciun vaccin pentru pisici împotriva SARS-CoV-2. Aceasta înseamnă că orice anticorp pozitiv din eșantion provine dintr-o infecție reală, nu dintr-un răspuns vaccinal. Testele folosite — ELISA cu confirmare prin seroneutralizare — reprezintă același standard de aur cu care se confirmă cazurile umane. Rezultatele fals-pozitive trec rar prin ambele niveluri.

De ce tocmai 16% este o cifră interesantă

Seroprevalența la oameni în New York pentru aceeași perioadă a fost estimată în jur de 20–25%. Diferența de câteva puncte procentuale între oameni și pisici este mai mică decât v-ați aștepta pentru un animal care nu merge la serviciu și la metrou. Aceasta sugerează că într-o locuință cu o persoană infectată, transmiterea către pisică este mai degrabă regulă decât excepție.

Ce a fost diferit la studiile anterioare

Serologiile anterioare din Texas (PMID 34069453) și Washington (PMID 35233573) au testat direct gospodării în care exista deja un caz confirmat de COVID. Acolo pisicile ieșeau 21–44% seropozitive. Cornell face invers — testează pisici „întâmplătoare" din fluxul normal al clinicii și totuși găsește 16%. Aceasta este o estimare mai corectă a răspândirii reale într-o populație urbană.

Unde sunt limitele

Eșantionul este mic (80 de animale), dintr-un singur cabinet, dintr-o singură parte a lumii. Autorii scriu explicit că rezultatul nu trebuie extrapolat la pisicile de la țară, la coloniile de pisici fără stăpân sau la alte variante ale virusului după Omicron. Probele sunt înghețate din 2021 — este o privire retrospectivă, nu o imagine actuală a anului 2025.

Pisică domestică lângă stăpân într-un apartament din oraș

Cum se infectează pisica acasă și de ce unele iau virusul, iar altele nu

Când să mergeți la veterinar

De ce pisicile sunt anatomic vulnerabile la SARS-CoV-2

Receptorul ACE2, prin care virusul intră în celulă, este la pisici aproape identic cu cel uman în aminoacizii-cheie. Ogarii și pisicile Scottish Fold, de exemplu, au diferențe care îngreunează intrarea virusului. La pisici — nu. Aceasta este cauza biologică pentru care seroprevalența este constant de 2–4 ori mai mare decât cea de la câini din aceleași gospodării.

Ce fac stăpânii și îmbolnăvește pisica

Un studiu italian din 2022 (PMID 35643308) pe 191 de animale de companie a arătat o legătură statistic semnificativă între un test serologic pozitiv la pisică și o practică concretă: împărțirea mâncării de la proprietar. Să-i dați o îmbucătură din farfurie sau să lăsați pisica să lingă lingura crește riscul măsurabil. Același studiu nu a găsit o legătură semnificativă cu timpul petrecut dormind în același pat — contrar intuiției.

De ce pisicile se infectează mai mult decât câinii

Același studiu pe 191 de animale a dat 11–40% la câini față de 21–44% la pisici în aceleași gospodării. Diferența vine din trei lucruri: pisicile se ling și se spală cu limba în permanență (transfer de virus de pe suprafețe), stau mai puțin afară (inspiră același aer ca persoana bolnavă mai mult timp) și au un răspuns IgM mai slab, ceea ce permite infecției să persiste.

Cât de aproape trebuie să fiți ca să o infectați

Un studiu din Washington și Idaho (PMID 35233573) a arătat că pisicile care dorm în aceeași cameră cu persoana bolnavă au un risc de aproximativ două ori mai mare decât cele ținute într-o altă cameră în timpul izolării. O distanță de câțiva metri și o ușă închisă reduc măsurabil transmiterea, chiar dacă nu o elimină.

De ce nu se îmbolnăvește fiecare pisică din casă

În gospodăriile cu două sau mai multe pisici, adesea doar una iese pozitivă. Autorii atribuie acest lucru diferențelor individuale de comportament — care pisică „îl caută" pe stăpân, care stă la distanță, care primește mai multă mâncare din mână. Genetica joacă probabil și ea un rol, dar încă fără o genă clară care să explice rezistența.

Pisică domestică lângă stăpân într-un apartament din oraș

Cum arată COVID-ul la pisică și de ce aproape niciodată nu îl veți observa

De ce majoritatea pisicilor nu au simptome

În cohorta Cornell, toate cele 13 pisici seropozitive au fost prezentate ca fiind clinic sănătoase. Un studiu serologic din Illinois pe peste 1500 de pisici din 2021–2023 a dat același rezultat: peste 90% asimptomatice. Cauzele sunt două. În primul rând, încărcătura virală de la om la pisică este mai mică decât de la om la om. În al doilea rând, anatomia respiratorie a pisicii oferă mai puțin spațiu pentru o infecție inferioară.

Cum arată cazurile cu simptome

Când există simptomatologie, aceasta se dezvoltă la 3–7 zile după simptomele stăpânului și include o ușoară somnolență, scăderea apetitului timp de 24–72 de ore, strănut episodic și secreție seroasă (limpede) din ochi sau nas. Temperatura rareori urcă peste 39,5°C. Majoritatea pisicilor se recuperează complet în 7–10 zile, fără tratament, prin îngrijire acasă.

Care este grupul de risc pentru forme severe

Pisicile de peste 10 ani, cu boli de bază (insuficiență renală cronică, diabet, cardiomiopatie, FIV, FeLV) sau cu probleme respiratorii cronice pot dezvolta o formă mai gravă. Au fost descrise cazuri izolate de miocardită și insuficiență respiratorie acută, cel mai adesea la rasele cu nas plat (persană, exotic cu păr scurt).

De ce nu trebuie să faceți PCR fiecărei pisici care strănută

Infecțiile căilor respiratorii superioare la pisică sunt aproape întotdeauna calicivirus, herpesvirus tip 1 sau mycoplasma — toate mult mai frecvente decât SARS-CoV-2. Testul COVID la pisică costă 150–300 lei și are sens doar atunci când există o expunere dovedită (stăpân cu test pozitiv curent) și un tablou clinic care nu se ameliorează în 72 de ore.

Rămâne ceva după un COVID trecut la pisică

Datele sunt sărace, dar anticorpii IgG persistă aproximativ 24 de luni, ceea ce sugerează un răspuns imun durabil. Nu există cazuri documentate de „long COVID" la pisici, analoge celor umane. Afectarea pulmonară după o formă severă a fost descrisă, dar extrem de rar.

Pisică domestică lângă stăpân într-un apartament din oraș

Când pisica cu simptome nu mai este pentru îngrijire acasă, ci pentru veterinar

SARS-CoV-2 rareori duce la un tablou clinic sever la pisică, dar simptomele pe care le vom descrie sunt valabile pentru orice infecție respiratorie și trebuie tratate ca urgențe indiferent de cauza presupusă. Nu așteptați teste și nu vă bazați pe faptul că „va trece până mâine".

  • Frecvență respiratorie peste 40 de respirații pe minut în repaus — măsurați în timp ce pisica doarme sau stă liniștită. Normalul este 20–30. Peste 40 înseamnă afectare pulmonară sau o problemă cardiacă și necesită consultație în câteva ore.
  • Respirație cu gura deschisă sau abdomen prelungit la fiecare inspirație — pisicile respiră cu gura deschisă doar în stres extrem. Aceasta este întotdeauna o urgență, fără excepție, la orice oră.
  • Refuzul mâncării mai mult de 24 de ore — pisicile dezvoltă lipidoză hepatică (degenerescență grasă a ficatului) după 48–72 de ore fără hrană, ceea ce este amenințător de viață și necesită tratament activ.
  • Temperatură peste 39,7°C sau sub 37,5°C — măsurată rectal. Febra mare la pisică este mai rară decât la câine și indică adesea o infecție gravă. Hipotermia este și mai îngrijorătoare.
  • Nuanță albăstruie a gingiilor sau a limbii — cianoză, însemnând că oxigenul nu ajunge la țesuturi. Ridicați buza superioară și priviți gingia: trebuie să fie roz pal, nu cenușie sau albastră.
  • Apatie totală și lipsa răspunsului la stimuli — o pisică ce nu ridică capul la mâncarea cunoscută sau când o chemați pe nume este deja într-o stare gravă.
  • Vărsături de mai mult de 3 ori în 12 ore sau sânge în vomă — deshidratarea la pisică se instalează mai rapid decât la om, mai ales la animalele tinere și foarte în vârstă.

Dacă aveți COVID activ acasă și pisica prezintă vreunul dintre aceste semne, spuneți-i medicului veterinar la telefon. Majoritatea clinicilor au un protocol pentru primirea animalelor potențial expuse și vă vor îndruma cum să o aduceți în siguranță.

Pisică domestică lângă stăpân într-un apartament din oraș

Ce să faceți dacă sunteți pozitiv pentru COVID și locuiți cu o pisică

Primele 48 de ore: o separare care nu este pedeapsă

Din momentul unui test pozitiv, limitați contactul apropiat cu pisica. Nu o sărutați, nu o lăsați să vă lingă mâinile sau fața, nu împărțiți mâncarea. Dacă puteți, păstrați o cameră fără pisică — de obicei dormitorul dumneavoastră ca bolnav. O izolare totală este inutilă: pisica nu trebuie stresată, lucru care îi scade imunitatea.

Igiena care chiar ajută

Spălați-vă pe mâini 20 de secunde cu săpun înainte de fiecare atingere a pisicii, a bolului ei sau a litierei. Purtați o mască FFP2 sau chirurgicală când sunteți în cameră cu ea, timp de 10 zile de la prima zi a simptomelor. Rezervați pentru pisică un bol propriu de apă și mâncare, pe care să-l spălați zilnic cu apă fierbinte și detergent. Litiera — curățați-o cu mănuși.

Câte zile să respectați regimul

Aceleași 10 zile de la debutul simptomelor, ca la contactul uman. După ziua 10, dacă nu aveți febră de 48 de ore, riscul de transmitere scade brusc. Nu are sens să continuați izolarea 14 sau 21 de zile — activitatea virală într-o infecție respiratorie se încheie în acest interval.

Ce să urmăriți la pisică

Țineți un jurnal timp de 14 zile: apetit (normal sau scăzut, cu câte procente), nivel de activitate (joc, sărit, scări), frecvență respiratorie în repaus o dată pe zi, temperatură rectală la două zile. Majoritatea pisicilor nu vor arăta nimic. Dacă apar simptome ușoare, ele vin de obicei între ziua 3 și ziua 7 după debutul simptomelor dumneavoastră.

Când să sunați la veterinar și ce să spuneți

Un apel este justificat la: refuzul mâncării peste 24 de ore, respirație accelerată, oboseală vizibilă, vărsături de mai mult de o dată. Spuneți din timp că sunteți pozitiv pentru COVID — aceasta modifică protocolul de primire. Majoritatea clinicilor din Bulgaria vor cere o mască și dezinfectarea transportorului, nu refuză consultația.

Este necesar un vaccin pentru pisică împotriva SARS-CoV-2

Nu există un vaccin înregistrat și larg disponibil pentru pisicile domestice împotriva SARS-CoV-2 în UE la data de octombrie 2025. Vaccinul rusesc „Carnivac-Cov" din 2021 nu a trecut printr-o procedură de reglementare europeană. Pentru moment, cea mai eficientă strategie rămâne ca stăpânii să se vaccineze — astfel întrerupeți lanțul din exterior către casă.

Pisică domestică lângă stăpân într-un apartament din oraș

Întrebări frecvente

Mă poate infecta pisica mea cu COVID?

Teoretic da, practic foarte rar. La nivel mondial există cazuri izolate documentate, cel mai bine descris cel din Thailanda din 2021 (PMID 36314788). Studiile serologice pe mii de gospodării arată că aproape întregul flux viral merge în direcția om-pisică, nu invers. Într-un contact casnic normal, riscul este neglijabil față de riscul de la o altă persoană din aceeași cameră.

De ce pisicile se infectează mai mult decât câinii din aceeași gospodărie?

Trei motive. Receptorul ACE2 la pisici este aproape identic cu cel uman, ceea ce face virusul eficient în celulele lor. Pisicile se ling în permanență și transferă virusul din blană în gură. Petrec mai multe ore în interior cu stăpânul, respirând același aer. Serologiile din Italia și Franța arată stabil o seroprevalență de 2–4 ori mai mare la pisici față de câini.

Cât timp după mine se va îmbolnăvi pisica, dacă o infectez?

Între 3 și 7 zile după debutul simptomelor dumneavoastră. Perioada de incubație la pisică este mai scurtă decât la om, probabil pentru că expunerea este intensă și repetitivă într-un spațiu închis. Dacă pisica nu arată nimic până în ziua 10 de la simptomele dumneavoastră, probabil a trecut infecția asimptomatic sau nu s-a infectat deloc.

Ce să fac dacă pisica mea strănută și eu am COVID?

Observați 48–72 de ore. Un strănut ușor, secreție limpede, apetit bun și activitate normală nu necesită consultație — majoritatea cazurilor trec de la sine. Sunați veterinarul la: refuzul mâncării peste 24 de ore, respirație accelerată în repaus peste 40 de respirații pe minut, somnolență vizibilă sau dacă pisica are peste 10 ani ori o boală cronică. Anunțați din timp despre statutul dumneavoastră.

Trebuie să-mi testez pisica pentru COVID?

În majoritatea cazurilor — nu. Testul costă 150–300 lei, necesită un tampon din nas și gât și are sens doar atunci când există expunere dovedită plus un tablou clinic care nu se ameliorează în 72 de ore. La o pisică sănătoasă, care trece totul asimptomatic, testul nu modifică tratamentul și nu aduce informații utile.

Este sigur să dorm cu pisica în timp ce sunt bolnav?

Mai bine nu, pentru cele zece zile de infecție activă. Un studiu din Washington și Idaho a arătat că pisicile care dorm în aceeași cameră cu bolnavul au un risc de aproximativ două ori mai mare de infectare. Nu este nevoie să o alungați dramatic — pur și simplu închideți ușa dormitorului. Reveniți la vechea rutină după ziua 10 fără febră.

Există un vaccin pentru pisici împotriva COVID în Bulgaria?

Nu. La data de octombrie 2025, în Uniunea Europeană nu există un vaccin înregistrat și accesibil pentru pisicile domestice împotriva SARS-CoV-2. Vaccinul rusesc „Carnivac-Cov" din 2021 nu a trecut printr-o procedură la EMA și nu se aplică în Bulgaria. Pentru moment, cea mai bună protecție pentru pisică trece prin vaccinarea stăpânilor — se întrerupe calea principală de infectare.